Caută

Cum încurajăm copiii să dobândească abilitățile fundamentale de viață?

Viața începe cu un plâns de copil și cu lacrimile de bucurie ale mamei, iar de acolo pornește o întreagă aventură. Pentru mămici, fiecare nouă abilitate a bebelușului e o mare victorie, și asta e atât de frumos! Timpul trece, bebelușul crește, și de la prima întoarcere a capului până la momentul în care acesta fuge prin casă nu trece decât un an.


La grădinița Kiddo Club deseori încadrăm pici care abia încep să pășească și îi ajutăm cu multă dragoste și răbdare să prindă curaj, să învețe multe lucruri noi și să obțină abilitați de viață cum ar fi: îmbrăcarea/dezbrăcarea hăinuțelor (bluza, pantalonii, ciorapii, căciula, fularul, mănușile, etc.), mâncatul de sine stătător, mersul la oliță (include coborârea și ridicarea pantalonilor), recunoașterea părților corpului, buna coordonare gură-mână-ochi. De asemenea, o etapă foarte importantă în dezvoltarea copilului este recunoașterea obiectelor înconjurătoare, și, conform vârstei - aptitudinea de a numi sau arăta/lua ceea ce își dorește.




În continuare, vă prezentăm o listă cu ceea ce trebuie să cunoască un copilaș și metodele prin care îl putem ajuta. Așadar, pentru copilașii până la 1,6 ani, din punct de vedere al dezvoltării fizice, aceștia trebuie să reușească:

  1. La început să îşi ridice capul şi pieptul, fiind pe burtă.

  2. Să dobândească controlul asupra mişcărilor mâinilor şi picioarelor.

  3. Să se rostogolească.

  4. Să îşi caute piciorușele şi să le ducă la gură.

  5. Să stea în șezut.

  6. Să se legene înainte şi înapoi, ajutându-se cu mâinile şi genunchii, şi mai târziu să se târască.

  7. Să se împingă ca să se ridice în picioare, sprijinindu-se de ceva sau cineva.

  8. Să meargă, ținându-se de mobilier.

  9. Să se aplece pentru a explora obiectele aflate pe covor.

  10. Să încerce să urce scările.

  11. Să ducă obiectele în mâini în timp ce merge.

  12. Să încerce să facă diferite mişcări.

În calitate de părinți, îi putem ajuta, oferindu-le momente în care să stea pe burtă, supraveghindu-i, punându-le la dispoziție obiecte care să poată fi trase, împinse, ridicate. Totodată, putem să le acordăm spațiu pentru a se mişca liber, pentru a încerca să meargă, să se ridice, să se cățăre, să-i urmărim cu atenție, dar să-i lăsăm să încerce până vor reuși. Mai trebuie să avem grijă la reacțiile noastre atunci când copilul cade, în cazul în care ne arătăm speriați, el va percepe căzătura drept ceva foarte rău și respectiv va avea frică o perioadă să încerce din nou să stea în picioare sau să meargă.


Trebuie să ne asigurăm că mediul în care se află copilul este sigur pentru libertatea lui de mişcare. Jocul cu copilul, diferite activități în care să cântați împreună și să exersați mişcările mâinilor şi picioarelor („Tăpuşele-tăpuşele”, „Picioruşe-picioruşe” etc.) și realizarea diferitor activități fizice sunt foarte importante.

Copiii învață prin repetare și joc și tocmai de aceea, vom avea grijă să menținem o consecutivitate a activităților.



Abilitățile de bază ale copiilor sunt următoarele:

  • Capacitatea de a prinde degetele adultului;

  • Căutarea cu ambele mâini a jucăriilor, obiectelor şi sticluțelor din jurul său, de a le apuca;

  • Imitarea cu mâna a gestului „La revedere!”, a aplauzelor;

  • Transferarea obiectelor mici dintr-o mână în alta;

  • Golirea/umplerea cutiilor;

  • Răsfoirea paginilor unei cărți, inclusiv a mai multor pagini simultan;

  • Executarea de sine stătătoare, cu ardoare, a anumitor acțiuni: mănâncă, bea, se îmbracă, chiar dacă se murdărește sau le pune invers.

Pentru a încuraja copilașul, puteți pune obiecte în jurul lui, pentru ca el să ajungă la ele, să le prindă, să le ridice. Oferiți-i jucării cu care să se joace în timp ce face baie (să le scufunde, să le umple cu apă, să le golească etc.). Puneți la dispoziția copilului cărți cu pagini groase, cartonate. Încurajați/îndemnați copilul atunci când dorește să se descurce de sine stătător, acesta fiind un moment crucial pentru ca el să devină autonom.

Câteva practici bune de motivare și pregătire a copilului pentru a deveni mai independent, ar fi să-i puneți la dispoziție jucării şi obiecte din gospodărie cu părți care se înşurubează/deşurubează (de exemplu, borcane din plastic cu capac, piramide etc.), să-i propuneți copilului să facă mișcări după textul poeziei, al jocului, al cântecului în care se solicită mişcarea mâinilor şi a degetelor (baterea din palme, cântatul la pian, imitarea toboşarului, a ploii, a moriştii etc. (în jurul vârstei de 1 an).

Tot în jurul vârstei de un an, copilul începe să deschidă și să închidă toate ușile, sertarele, cutiile mari. Este important să nu-i interzicem, doar să-l urmărim în aceste momentele ca să nu-și prindă degetele. Desigur că puteți bloca o parte din ele, însă lăsați și un sertar la care acesta poate avea acces, ca să scoată tot din el, apoi să pună la loc. Va fi o activitate și o distracție pe măsură!

Oferiți copilului cărți cu poveşti și imagini şi dați-i libertatea de a le explora. În timpul mesei, puneți la dispoziția copilului tacâmuri personale (lingură și furculiță cu vârfuri rotunjite) și încurajați-l în autoservire.

Indicatori importanți ai vârstei de până la 1,6 ani sunt:

  • Răspunde, întorcându-se după sunetul sau atingerea percepută,

  • Focusează privirea asupra obiectelor din apropiere sau depărtare,

  • Explorează mediul cu mâinile şi gura,

  • Realizează coordonarea oculomotorie în cadrul anumitor mişcări. De exemplu: pune obiecte mici într-un recipient mai mare,

  • Reacționează la texturi şi suprafețe diferite,

  • Aruncă, loveşte diferite obiecte pentru a scoate sunete,

  • Se hrăneşte prin alăptare,

  • Îşi reglează viteza şi intensitatea cu care mănâncă,

  • Consumă o varietate de mâncăruri/produse din toate grupele de alimente,

  • Explorează mâncarea cu degetele,

  • Face baie cu plăcere,

  • Reacționează la stimulii verbali în timpul activităților zilnice (schimbării scutecelor, alăptării, băiței, plimbărilor etc.),

  • Îşi spală şi îşi usucă mâinile cu plăcere,

  • Acceptă spălarea dinților, după ce apar mai multe perechi,

  • Lasă să se înțeleagă dacă scutecul este ud sau plin, arătând spre el sau trăgând de el, când este atins de adult.


Trebuie să fim atenți dacă după vârsta de 10-11 luni copulul reacționează la atenționările adulților despre anumite situații periculoase, dacă se distrage de la un comportament periculos prin semnale, vorbe sau dacă face diferența dintre adulții care îl îngrijesc şi străini și urmează regulile stabilite din timp.

Copilul va începe să îşi exploreze propriul corp. Vom observa că reacționează când îşi aude prenumele, se recunoaște în oglindă, își manifestă propriul „Eu”, prin controlul asupra acțiunilor celorlalți. De exemplu: când îi spune/arată adultului „Stai aici!”, îl trage de mână etc.


Copilul după 1,2 luni încetează să semnaleze prin sunete și mișcări că are un disconfort sau dorește ceva după ce adultul l-a sesizat, îşi găseşte singur alinare când este obosit (de exemplu: ține o jucărie sau păturica preferat), strigă, îşi exprimă emoțiile prin expresii faciale şi mişcări corporale, cerând să i se satisfacă dorințele/ nevoile, se încruntă, se supără când nu reuşeşte să facă ceva, îi place să se joace şi se poate indispune/să plângă când jocul ia sfârşit.


Se linişteşte în prezența adulților cu care este obişnuit, inițiază şi menține interacțiuni cu adulții care îl îngrijesc, face mișcări corporale, gesturi, exprimându-și preferința pentru unii dintre adulți, inițiind interacțiuni sociale.


Vă transmite prin zâmbet, sunete, gesturi, expresie facială, bucuria de a se juca împreună cu alți copii, îşi exprimă interesul față de alți copii, urmărindu-i cu privirea şi imitându-le comportamentul (de exemplu: comportamentul fraților, părinților), se va observa în oglindă, va percepe trăsăturile fizice ale celorlalți (de exemplu: atinge mâna sau părul unei alte persoane).




Copilul e gata să urmeaze reguli și rutine simple referitoare la hrană și somn. Asociază anumite comportamente ale adulților cu propriile comportamente (de exemplu: e dispus să adoarmă când este pus în pătuț, ridică mâinile, anticipând să fie luat din pătuț şi hrănit, cooperează cu adultul în acțiuni de rutină (de exemplu: întinde mâinile sau picioarele că să ajute adultul, când este îmbrăcat/ încălțat). Urmărește persoanele care îl înconjoară, reacționează când o persoană manifestă bucurie sau suferință. Recunoaște vocile persoanelor cunoscute și se întoarce pentru a localiza vorbitorul. Preferă sunetele vocii umane față de alte sunete sau înregistrări.


Desigur că fiecare copilaș își are propriul ritm de dezvoltare, dar, acești indicatori fac parte din standardele de dezvoltare a copiilor până la 1,6 ani, iar pentru noi, ca părinți, ele ar trebui să fim ca niște puncte de reper, să putem ajuta copilașul în atingerea acestor obiective.

Specialiștii de la Kiddo Club vă recomandă să încurajați mereu dorințele copiilor de a face lucrurile de sine stătător, chiar dacă asta înseamnă mai mult timp, mai multă dezordine și poate câteva obiecte stricate.


Desigur că mai devreme sau mai târziu copilul va învăța toate aceste lucruri, dar va învăța și atitudinea Dvs. atunci când greșește, și anume direct de această atitudine depinde stima de sine a lui, cât de curajos va fi și dacă își va asuma riscurile.

Să nu uitam că părintele este cel care sculptează caracterul și modelează personalitatea, iar grădinița este instituția care ghidează și oferă suport părintelui.