Crizele apar din cauza schimbărilor prin care sunt nevoiți să treacă picii și pentru că nu pot comunica corect stările emoționale iar în consecință ei răbufnesc.
De regulă se manifestă prin plânsete, țipete, lovituri, caracter evitant, fac tantrum, în cazuri excepționale vomită. Ele sunt prezente pe tot parcursul vieții nu doar în perioada copilăriei și adolescenței?
Până la perioada adolescenței, trecem prin mai multe crize și ele pot veni mai devreme sau mai târziu, dar sunt cam 4 la număr:
1.Criza de nou-născut;
Apare o dată cu schimbarea mediului în care va trăi bebelușul și este strâns legată de noile preschimbări care îl provoacă să-și formeze abilități și deprinderi de supraviețuire în această lume.
2.Criza de la 1 sau 1,5 ani
Aceasta este criza exploratorului curios, iată de ce în această perioadă copilașii au nevoie de supraveghere maximă.
De aici se începe lupta contradicțiilor între copiii și părinți. 😊 Un lucru este cert, nu trebuie să cedăm nervos și să-i bruscăm/forțăm să facă ceea ce ne dorim.
E bine să le permiteți să-și manifeste ”EU-L” dar în limitele securității.🐣
3.Criza de la 6-7 ani
Este caracterizată precum ” Criza recunoașterii”
Pentru copii devine importantă și părerea semenilor nu doar a cercului familial.
4. Criza adolescenței
Perioada de groază pentru mulți părinți 😱
Ea se poate manifesta nu doar printr-un caracter rebel dar și prin unul tăcut și închis.
De reținut: 🙂
Pentru a evita crizele este important ca picii să se simtă iubiți, înțeleși, să ținem cont de părerea lor și să nu-i întărâtăm la mânie.
Iar când apar nu trebuiesc nesocotite ci necesită a fi tratate cu respect, ca pe niște probleme majore.
Să nu uităm că puișorii noștri abia descoperă lumea și încearcă să o înțeleagă, nouă ne testează mereu limitele să vadă până unde pot merge, pentru că ei nu au experiență și încă nici cunoștințe.
Un copil nu are scopul de a ne irita sau a ne face rău, când ne lovește de exemplu, el pur și simplu încă nu cunoaște alt mod de a reacționa, de asta, scopul nostru că și maturi este să îi arătăm ce este bine și ce nu.
În capul relației cu copilul trebuie sa stea respectul pentru el, ca să fim și noi respectați la rândul nostru, înțelegerea și înțelepciunea.
Să fim empatici și înțelegători, ei cresc atât de repede și vor face ceea ce vor vedea la noi, nu ceea ce le vom spune sa facă.
Copiii sunt oglinzile noastre 😇
Commentaires